ieri dimineaţă m-am trezit cu o idee neobişnuită în gând.
cum ar fi dacă oamenii nu ar comunica prin sistemul auditiv, ci prin cel oflactiv? dacă am avea un organ special care ar împrăştia o multitudine de mirosuri ce ar ţine locul literelor, silabelor, cuvintelor? prin diferite combinaţii am putea să redăm foarte exact orice am vrea să comunicăm, iar dacă fiecare miros diferit ar avea şi o culoare, am discuta curcubee! ce tăcere ciudată ar fi în pieţe şi parcuri (maşinile nu au ce căuta în această imagine suprarealistă)! în schimb oraşele ar fi învăluite în mii şi mii de aburi coloraţi. nu ne-am simţi niciodată singuri - oraşul ar fi înecat în conversaţii ce ar rămâne mult după ce acestea au avut loc. un palimpsest vizual şi olfactiv al esenţei umane.
totul într-o tăcere deplină.
