ÎNAINTE DE TĂCERE | ernesto sábato

n-a fost o mare durere aceea care a dat naştere acelui oscar wilde pe care îl preţuim atât? în acea ultimă şi emoţionantă scrisoare, el îşi aminteşte că, atunci când era transportat de la închisoare la tribunal, în timp ce mergea încătuşat în faţa gardienilor, ridicând capul, a văzut cum din umbră îl saluta un prieten, ridicându-şi pălăria.

şi, în faţa solemnităţii grave a acestui gest, mulţimea gălăgioasă a fost redusă la tăcere. în scrisoarea aceasta el spune: acolo unde există durere, există pământ sacru.

această experienţă l-a lecuit pentru totdeauna de vechile sale extravaganţe şi niciodată nu s-a mai întors să frecventeze saloanele şi petrecerile.

cel mai nobil act al oamenilor este acela de a-şi ridica opera în mijlocul distrugerilor, sprijinind-o neostenit, la jumătatea drumului dintre prăpastie şi frumuseţe.