PENTRU PĂSĂRILE DISPĂRUTE | marin sorescu

câte păsări o fi stricat
cerul
până să-ţi nimerească mersul
atât de lin?

unele erau ciudate,
aveau penele cine ştie cum,
înfipte de-andoaselea,
ori poate nici n-aveau pene,
ci frunze.

ele încercau să zboare
până la copacul
unde se bănuia că va apare omul,
dar timpului nu-i plăcea
acest zbor stângaci
şi le stergea timpul
cu dosul palmei.

hai pe câmp
să vedem ciocârlia
arzând,
ca o lumânare
pentru păsările dispărute.