dificil de scris.

pentru că nu sunt sigur ce şi de ce vreau să scriu.

cred că o să renunţ chiar acum.

prefer să păstrez pentru mine... momentan.

t.

NECUVINTELE | nichita stănescu

el a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
el a întins spre mine o ramură ca un braţ.
eu am întins spre el braţul ca o ramură.
el şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
eu am trecut prin el.
el a trecut prin mine.
eu am rămas un pom singur.
el
un om singur.


cu dedicaţie...

ŞAH | marin sorescu

eu mut o zi albă,
el mută o zi neagră.
eu înaintez cu un vis,
el mi-l ia la război.
el îmi atacă plămânii,
eu mă gândesc un an la spital,
fac o combinaţie strălucită
şi-i câştig o zi neagră.
el mută o nenorocire
şi mă ameninţă cu cancerul
(care merge deocamdată în formă de cruce),
dar eu îi pun în faţă o carte
şi-l silesc să se retragă.
îi mai câştig câteva piese,
dar uite, jumătate din viaţa mea
e scoasă pe margine.
-o să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
îmi spune el.
-nu-i nimic, glumesc eu,
fac rocada sentimentelor.

în spatele meu soţia, copiii,
soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
tremură pentru orice mişcare a mea.

eu îmi aprind o ţigară
şi continui partida.

PENTRU PĂSĂRILE DISPĂRUTE | marin sorescu

câte păsări o fi stricat
cerul
până să-ţi nimerească mersul
atât de lin?

unele erau ciudate,
aveau penele cine ştie cum,
înfipte de-andoaselea,
ori poate nici n-aveau pene,
ci frunze.

ele încercau să zboare
până la copacul
unde se bănuia că va apare omul,
dar timpului nu-i plăcea
acest zbor stângaci
şi le stergea timpul
cu dosul palmei.

hai pe câmp
să vedem ciocârlia
arzând,
ca o lumânare
pentru păsările dispărute.

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII | lucian blaga

eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei -
căci eu iubesc
şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte.