ei şi muzica

este uimitor când reuşesc să iau distanţă faţă de o relaţie şi să o privesc cu ochi limpezi şi obiectivi. numai când s-a încheiat definitiv pot extrage esenţa a ceea ce a fost cu adevărat, pentru că atunci când sunt implicat în mod activ am tendinţa de a trece cu vederea multe din neajunsurile pe care aceasta le aduce în viaţa mea. de multe ori m-am întrebat de ce nu am reuşit să fiu cu adevărat fericit într-o relaţie, cel puţin până în momentul de faţă. de fiecare dată când mă scufund înăuntrul laturii mele sentimentale am senzaţia că mă pierd într-un abis de nesiguranţă, frustrare şi temeri. îmi aduc aminte vag clipele fericite pe care le-am împărtăşit cu el, cu ei, cu alţii, cu altcineva.

nici cu mine nu sunt sigur cât de fericit am fost până la un moment dat.

un lucru e sigur: memoria pare că îmi răpeşte umanitatea relaţiilor pe care am încercat să mi le formez, iar ceea ce rămâne este o amintire palidă, amorfă şi rahitică, ce se zbate să păstreze sentimentul fericirii pe care nici măcar nu sunt sigur că am avut-o, sau e doar rodul unei proiecţii ale mele. poate e adevărat ce se spune: nu contează ce s-a întâmplat de fapt, contează ce îţi aduci tu aminte că s-a întâmplat. acela este adevărul.

relaţiile m-au făcut întotdeauna să mă simt oarecum incomplet, parţial pentru că nu am niciodată avut un flux de comunicare perfect sănătos cu nici unul dintre foştii mei parteneri de viaţă (cuvântul "prieten" mi se pare mult prea banal, iar "iubit" prea emfatic), şi parţial pentru că am o minte dificil de ţinut în frâu, şi care cu greu se poate desprinde de sentimentul de individualitate şi de libertatea pe care acesta mi-o oferă. recunosc, sunt un om destul de egocentric când vine vorba de relaţii interumane (de orice fel), şi până nu demult refuzam să văd acest lucru, din teama de a nu mă considera un monstru incapabil de sentimente. capabil sunt, altfel m-aş simţi complet alienat de toţi şi toate (ceea ce nu mă simt), însă cu greu aceste sentimente se decantează şi înrădăcinează în sufletul meu.

ceea ce m-a împins să scriu acest post a fost de fapt revelaţia referitoare la legătura subtilă şi inconştientă pe care mi-o creez între muzică şi relaţii, şi cât de pertinent poate descrie acea "melodie a noastră" ceea ce s-a întamplat până la urmă cu noi, cu mine şi cu (ac)EL de atunci. având în vedere că muzica reprezintă o parte uriaşă din viaţa mea, nici nu e de mirare că găsesc deosebit de importantă compatibilitatea în ceea ce priveşte emoţia ce poate fi extrasă din melodii, sunete, vibraţii. muzica este una dintre cele mai intime plăceri ale mele, pentru că rezonează cu cele mai sensibile corzi ale emoţiilor care stau la baza personalităţii mele (pe care o consider cel putin parţial disfuncţională). muzica îmi temperează sângerosul proces autocritic, îmi calmează temerile şi mă umple de sentimente pe care doresc să le trăiesc în mod activ, dar care, dintr-un motiv sau altul, ele nu se regăsesc în nici un colţ al vieţii mele. sau care ţin mult prea mult de acea parte intimă, solitară şi umbrită a sufletului meu, prea personală pentru a o putea împărtăşi cu oricine altcineva.

devin prea filosofic şi mă enervez. nu că nu doresc sau nu îmi place asta, dar nu consider necesar şi corect să expun prea multe, prea în detaliu, prea repede. simt că devin propriul meu iuda, trădându-mi vulnerabilitatea în mod repetat prin săruturi narcisiste cu gust de doruri şi păcate.

voi păstra deci sărutul pentru mai târziu, pentru alt moment care, în fapt, va fi identic cu acesta, şi cu toate celelalte.

iată deci, palimpsestul muzicologiei relaţiilor mele:

JEM | flying high (melodie pe care eu i-am dedicat-o lui E.) ... E. a fost un vis frumos, un fel de fată morgana ce a izvorât din imaginaţia adolescentină a unui tânăr nesigur, confuz şi în cautarea asidua a sinelui. o relaţie la distanţă, nopţi nedormite şi scrisori de dragoste, vise despre călătorii transatlantice şi culori pastelate dintr-o altă, posibilă viaţă.

NICU ALIFANTIS | umbra (melodie pe care eu i-am dedicat-o lui D.) ... D. a fost cutiuţa încrustată de lemn ascunsă sub pat, plină de vechi fotografii şi ace cu gămălie care nu mai erau de folos nimănui dar care pentru un copil pot reprezenta o comoară nepreţuită. o relaţie secretă, bântuită de balauri şi ghionoaie, şi avântându-se fără milă în cele mai adânci teritorii ale tragediei şi romanţelor de modă veche. ploaie şi soare pe faţa unui copil pistruiat.

ANDREAS SCHOLL | the salley gardens (melodie de pe un album pe care F. mi l-a dedicat) ... F. a fost un minunat spectacol de balet, perfect sincronizat şi uimitor prin perfecţiune tehnică, dar totuşi un katharsis cu un pronunţat caracter de teatralitate. o relaţie extravagantă în manifestarea ei socială, dar promisă imploziei datorită moliilor care mâncaseră uriaşe găuri de necomunicare în tapiţeria de un rafinament complicat, dar delicat de absent.

TONI BASIL | mickey (melodie pe care eu o asociez cu C. din cauza unei întâmplări pe care mi-a relatat-o) ... C. a fost o uriaşă acadea spiralată, dulce dar lipicioasă. o relaţie efemeră, un scurt şotron amoros care s-a dovedit redundant şi extenuant extrem de rapid. urme de zahăr topit pe degete şi de praf pe picioare.

THEY MIGHT BE GIANTS | birdhouse in your soul (melodie ascultată pe repeat împreună cu P. pe autostradă, în franţa) ... P. a fost întruchiparea sentimentului de a alerga la vale, gol, prin iarba udă, într-o dimineaţă de vară, cu un zâmbet larg pe faţă. o relaţie eliberatoare, aidoma unui buchet de baloane colorate ce dansează în drumul lor spre albastrul cerului nemărginit, care în acele clipe părea că poate fi cuprins în palmă şi pus deasupra inimii.

despre M. nu pot vorbi, el este în playlist-ul vieţii mele. şi probabil va citi aceste rânduri, iar aici intervine bineînţeles auto-cenzura specifică mie. am deja câteva melodii dedicate lui, dar vor rămâne între mine şi el pentru moment. nu vreau să cobesc. pot spune însă că fonograful îşi arată semnele de uzură în timp, şi mi-aş dori să pot lăsa o unică melodie să mă cuprindă şi să mă aline mult timp de acum încolo.

şi mi-aş mai dori să adorm la sfârşitul unei foarte lungi şi obositoare zile învăluit în sentimentul că, în sfârşit, sufletul meu dansează.

no emoticons

(...)

EU: da pai in bruxelles a fost genial
EU: tocmai de asta
EU: si atunci mi se parea ca timpul trecea perfect
EU: lucram
EU: ma integram intr-un colectiv
EU: dupa program ma culturalizam
EU: si socializam
EU: sau ma relaxam
EU: si in week-end apreciam
EU: ce inseamna sa mergi undeva
EU: si sa ai bani
EU: si sa iesi in oras
EU: si sa mananci la un restaurant
EU: si sa shop
EU: si sa te uiti dupa carti si cd-uri
EU: si sa go to a gay cafe si relax

EA: ...

EU: si tot asa

EA: well mai e un pic

EU: timpul trecea tare frumos

EA: si te poti intoarce

EU: m-as intoarce vreo o saptamana-doua
EU: imi e dor de oamenii de acolo
EU: si de viata in general
EU: era si colectivul ala extraordinar
EU: ...
EU: wish you could have been there
EU: ti-ar fi placut la nebunie
EU: exact genul ala de viata
EU: cosmopolita
EU: cu cine la unii la altii
EU: gateam impreuna
EU: ieseam in oras
EU: ieseam si singur...
EU: mergeam cu trenul
EU: pana la paris 2 ore
EU: ...
EU: un week-end
EU: amsterdam aproape
EU: londra
EU: rotterdam
EU: haga
EU: luxemburg
EU: germania

EA: what can i say
EA: ..

EU: era fain

EA: te asteapta cu drag
EA: cel putin
EA: stii ca poti sa te intorci

EU: i guess
EU: si ma enerveaza ca si cu diploma asta stiu ca ar iesi ceva grozav
EU: dar nu stiu CUM sa ma motivez
EU: zici ca-s retardat
EU: ...

EA: da..pai nu stiu
EA: decat ca o sa fie mai motivant
EA: pana trecem de primul pas
EA: adica sa punem ceva cap la cap
EA: concret
EA: ..

EU: da
EU: stiu
EU: cred ca m-a rupt complet intoarcerea
EU: adica dupa cum vorbeam

EA: e demotivant oricum..numai gandul ca te duci sa prezinti la mincu
EA: taie pofta din start

EU: amandurora ni se parea asa strain
EU: sa te intorci la mincu
EU: dupa ce ai vazut atatea
EU: si ce viata altfel
EU: si dinamica
EU: poti avea
EU: de la rau la bine te obisnuiesti
EU: invers mai putin
EU: si acum mi se pare totul inutil
EU: si asa, ridicol
EU: nush
EU: nu mai am rabdare

EA: imi pare rau ca nu reusim sa ne motivam mai bine
EA: de fapt era un atu lucrul in echipa
EA: nus ma gandesc ca poate si pt ca nu faci exact ce voiai sa faci...
EA: ma simt cam prost

EU: nu mai
EU: nu are legatura
EU: doamne fereste

EA: adica am senzatia ca nu e ce trebuia sa faci

EU: de fapt e foarte bine ca suntem in echipa
EU: sunt sigur ca eram la fel de letargic

EA: si ca te dezorienteaza

EU: pentru ca nu tine de ce fac
EU: ci de schimbarea de scop
EU: de viata
EU: adica ma obisnuisem intr-un ritm
EU: si cu o anumita mobilitate
EU: aici simt asa, ca sunt prins in aceeasi viata pe care o aveam inainte sa plec
EU: insa eu m-am schimbat la interior
EU: si mi se pare extrem de nemotivant

EA: da stiu..dar totusi ..
EA: nu stiu

EU: nu are legatura
EU: iti spun eu
EU: promit
EU: taci acolo
EU: ca te bat la fund

EA: nu te cred

EU: ma enervezi. pentru mine e mult mai important ca lucram impreuna

EA: nu ma bati la fund

EU: ei nu
EU: watch me
EU: *o bate la fund*

EA: ca nu s M…

EU: pe el nu-l bat ca el nu e rau
EU: vicious like you

EA: off
EA: io sper sa ne mobilizam
EA: asa..
EA: adica as vrea sa iasa frumosssss
EA: si sa punem la portofoliu
EA: amenajarea noastra

EU: si eu imi doresc asta
EU: nu stiu, parca acum mi-am dat seama cu adevarat de lipsa de scop pe care o am in general
EU: asta e problema
EU: mi se pare ca fac doar ca sa fac...

EA: pai da dar cred ca doar ai un mom mai prost..
EA: pt ca mai e asa putin
EA: si apoi..
EA: poti sa revii
EA: e doar un prag si e intr-adevar
EA: pacat ca scoala asta ne a adus in stadiul asta
EA: asa ma simt si eu de cand ma stiu la fac asta
EA: ..n-am inteles nicodata de ce am lucrat
EA: si de aia nici entuziasm, nici creativitate
EA: nici nimic..
EA: poate era ceva potential..insa a ramas neexploatat
EA: daca nu s a pierdut deja...
EA: stiu senzatia si de asta urasc scoala asta din suflet

EU: e o nepotrivire intre ce vreau si ce primesc
EU: si implicit intre ceea ce vreau sa dau si ce dau

EA: da inteleg..
EA: e normal

EU: si simt asa ca nu am evoluat in abordarea proiectelor de exemplu
EU: si nimic nu mi se mai pare real, intr-un sens
EU: adica dupa ce am vazut ce presupune arhitectura cu adevarat
EU: in birou
EU: si cate conditionari
EU: si ce mizerie e
EU: in general

EA: da..inteleg exact
EA: nu mai are nici un sens

EU: acum e "weeeee ce poezie frumoasa scriu eu"

EA: daca nu e pe bune
EA: macar sa crezi tu

EU: si avem si fosilele alea ambulante
EU: nu stiu e asa, useless intr-un fel
EU: nu mai stiu pe cine incerc sa impresionez sau cui incerc sa ii fiu sincer
EU: ca daca ar fi dupa MINE probabil, as face ceva simplu si boem si relaxat
EU: nu stiu...
EU: ma rog. nu e un sentiment deprimant
EU: adica nu-s trist
EU: da's asa, ranit si enervat si dezamagit
EU: de mine si de restul
EU: si ca m-am lasat asa indobitocit
EU: ..
EU: mda
EU: yay

EA: da
EA: as zice ca am zis io..
EA: toate astea
EA: nu pot sa zic decat ca inteleg exact

EU: pai da, parca aproape mi-am epuizat abilitatea de a vedea in lumina aia optimista
EU: adica stiam ca oricum incercam sa trag de mine sa misc ceva
EU: dar nu putea tine la nesfarsit
EU: si simt ca imi scapa viata printre degete
EU: atat sensul ei, cat si cum o valorific
EU: ...

EA: da..
EA: stiu
EA: si mai stiu doar ca o sa ti treaca starea
EA: dar o sa revina
EA: si tot o sa revina
EA: din ce in ce mai des
EA: eu ma sculam noaptea
EA: prin anu 3
EA: si incepeam sa plang
EA: de era A… socat
EA: nici io nu stiam ce am
EA: ..well
EA: indobitocirea doare
EA: si cand te supui incontinuu
EA: fara sa vrei
EA: si la un mom dat se si exteriorizeaza
EA: o sa inveti sa te obisnuiesti cu stari de astea de degeaba
EA: aiurea si nonsens
EA: total
EA: bine , ca probabil le ai experimentat si in alte forme
EA: pana acum...
EA: nus..
EA: ce sa ti zic
EA: stii de fapt

EU: da dar nu le lasam sa get to me
EU: si nici acum nu, dar te marcheaza... lipsa de chef, apatia, sictirul
EU: tip of the iceberg…

(...)

tip of the iceberg.

de ce am început?

nu ş+iu.


ceea ce ş+iu fără doar şi poa+e este că sun+ curios cum va con+inua.


aşa că ... să începem.

+ + +

STALACTITA | lucian blaga

tăcerea mi-este duhul -
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
lin,
lin,
lin - picuri de lumină
şi stropi de pace - cad necontenit
din cer
şi împietresc - în mine.

LECŢIA DESPRE CUB | nichita stănescu

se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect
după aceea se sărută de numărate
ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei
după aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al
cubului.

toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!