tony kushner

the smallest indivisible human unit is two people, not one; one is a fiction. from such nets of souls societies, the social world, human life springs.

notă pentru sine

sunt bine.

mă simt liber şi liniştit şi fericit.

în caz că vor veni vremuri în care îmi va fi mult mai greu, în care voi fi neliniştit sau frustrat sau trist, merită să-mi aduc aminte că astăzi, 6 ianuarie 2010, ora 23:18, sunt fericit.

atât.

martin luther king, jr.

faith is taking the first step even when you don't see the whole staircase.

vis

am visat că mă înecam şi că nimeni nu auzea cum strigam după ajutor.

PLAINSONG | the cure

"i think it's dark and it looks like rain" you said.
"and the wind is blowing like it's the end of the world" you said.
"and it's so cold, it's like the cold if you were dead"
and then you smiled for a second.

"i think i'm old and i'm feeling pain" you said.
"and it's all running out like it's the end of the world" you said.
"and it's so cold it's like the cold if you were dead"
and then you smiled for a second.

sometimes you make me feel
like i'm living at the edge of the world.
like i'm living at the edge of the world.
"it's just the way i smile" you said.

SPIDER AND I | brian eno

spider and i sit watching the sky
on a world without sound.
we knit a web to catch one tiny fly
for our world without sound.

we sleep in the morning,
we dream of a ship that sails away,
a thousand miles away.

lauda somnului

ieri dimineaţă m-am trezit cu o idee neobişnuită în gând.

cum ar fi dacă, atunci când ne trezim şi ne ridicăm din pat, o parte din noi rămâne adormită în pat? la fel ca o diviziune celulară, spiritul nostru se scindează în două: jumătate este supus corpului: se ridică, umblă, se spală pe dinţi, suflă peste ceaiul fierbinte, râde, vorbeşte, îşi face temeri, visează la viitor, se îndrăgosteşte, suferă, îmbătrâneşte cu fiecare secundă... cealaltă jumătate rămâne în pat, liniştită, cu un zâmbet aia schiţat; se întoarce pe o parte, apoi pe alta, trage pătura peste cap, se face ghem, visează, râde în somn, transpiră, visează, visează, visează, visează... dacă acceptăm însă că viaţa însăşi e un vis, atunci în fiecare clipă noi ne scindăm fractalic în vise de vieţi paralele, reflectând ca cioburile unei oglinzi o infinitate de existenţe posibile.

tot ce cunoaştem, tot ce vedem din noi, din alţi oameni, din tot, reprezintă de fapt o frântură microscopică dintr-un întreg infinit.